Secolele convieţuirii în judeţul Bichiş După alungarea turcilor şi în timpul luptei de eliberare al lui Rákóczi, regiunea noastră în mare parte s-a dezpopulat. După încetarea luptelor, încurând atât ungurimea evacuată în timpul asediului cetăţii, cât şi refugiaţii au început să se reîntoarcă pe meleagurile natale, cărora li s-au alăturat şi iobagi refugiaţi din alte judeţe. Recolonizarea a căpătat un avânt mai însemnat după 1720, când a devenit nou stâpîn al domeniului giulan ofiţerul suprem Harruckern János György (1664–1742). Noul stăpân a stimulat repopularea cu reduceri de impozite, cu asigurarea libertăţii cultelor, cu unele drepturi de autoguvernare, în timp ce pe iobagii refugiaţi i-a apărat de redeportare. Ca urmare a unei politici conştiente de colonizare şi a colonizărilor spontane regiunea noastră a devenit multinaţională. În secolul al XVII-lea în spaţiul sudic dintre Mureş şi crişuri prima dată au sosit sârbi din Bácska, procesul de stabilire a acestora a durat cam până la mijlocul secolului al XVIII-lea. La fel şi stabilirea spontană a românilor a început la mijlocul secolului şi a durat tot cam până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Pe lângă unguri, în cadrul unei colonizări organizate au ajuns aici slovaci din judeţele nordice ale Ungariei istorice, germani de pe meleaguri austriatice şi bavareze, precum şi din alte ţinuturi germane. Marea parte a romilor care duceau o viaţă peregrin-nomadă a sosit aici din Ardeal pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Fluxul de repopulare, pornit din diferitele părţi ale ţării, a durat până la jumătatea secolului al XIX-lea. Multicoloritatea etnică a însemnat şi multicoloritate a religiilor. Religia reformată ş-au asumat-o doar ungurii, în vreme ce printre catolici găsim unguri, slovaci şi chiar şi germani, dogmele evanghelice au fost urmate în primul rând de slovaci şi germani, însă o localitate (Orosháza) a fost repopulată cu unguri de cult evanghelic. Multicoloritatea cultelor a sporit-o, amplificat-o religia ortodoxă a sârbilor şi românilor. „Tot felul de naţiuni, maghiari, germani, slovaci, sârbi şi români au fost primiţi cu prietenie; ca urmare fiecare naţiune, aparţinând de oricare religie a fost obligată să se aşeze în locuri anumite” – a scris mai târziu Tessedik Sámuel (1742 – 1720). Procesul de unificare culturală a naţionalităţilor de diferite confesiuni a început destul de repede, însă s-au păstrat şi unele trăsături specifice etniilor în cauză. Mulţumită acestei situaţii regiunea noastră n-a devenit focar al conflictelor etnice. Pe zona aceasta şi în timpul revoluţiei burghezo-democratice din 1848-1849 au ocolit-o luptele interetnice. Convieţuirea minorităţilor a fost paşnică şi liniştită până pe la sfârşitul secolului al XX-lea. Creşterea numerică a ungurimii se datoreşte mai ales asimilării naturale, şi mai puţin strădaniilor de ungurizare – oficiale şi înjositoare, – care au apărut pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea. În timpul celui de-al doilea război mondial, – pe lângă pierderile pricinuite de lupte, – populaţia a scăzut mai cu seamă din cauza asimilării evreilor şi a holocaustului romilor. În urma sancţiunilor de după război – deportări, munca silnică, evacuări – totalul naţionalităţilor a scăzut în număr însemnat. Cu prilejul schimbului de populaţie din anii 1947-1948 unguri alungaţi din Slovacia au venit în zona noastră, iar slovacii „convinşi” s-au mutat dincolo. Prin colonizarea reciprocă asimilarea naţionalităţilor s-a accelerat. Din anul 1948/49, „anul virajului”, şi politica faţă de naţionalităţi a ajuns sub conducerea Partidului Muncitorilor din Ungaria. În anii 1947/48 slovacii, sudslavii şi românii şi-au constituit uniunile lor proprii, germanilor numai în anul 1955 le-a reuşit acelaşi lucru. În perioada statului-partid uniunile, – prin centrele lor naţionale – au fost conduse „de sus”, scopul final fiind vlăguirea acestora. În anul 1957 aceste organe au fost anexate Frontului Popular Patriotic. Activitatea culturală de păstrare a identităţii a luat avânt în anii 1970-1980. După schimbarea regimului şi romii şi-au constituit uniunile lor proprii. În anul 1993 s-au înfiinţat autoguvernările minoritare, ale căror conducători deja sânt aleşi în mod democratic. Autoguvernările se îngrijesc şi de păstrarea multicolorităţii în regiunea noastră.
	Biblie Locul de provenienţă: Békéscsaba. Descriere: Biblie evanghelică în slovacă, tipărită în 1842, legată în copertă cu aplicaţii din aramă. Dimensiuni: L: 24 cm, l: 15 cm
	Detaliu din Expoziţia etnografică permanentă Identitate, alteritate, diversitate: Slovaci
	Detaliu din Expoziţia etnografică permanentă Identitate, alteritate, diversitate: Slovaci
	Detaliu din Expoziţia etnografică permanentă Identitate, alteritate, diversitate: Slovaci
	Detaliu din Expoziţia etnografică permanentă Identitate, alteritate, diversitate: Slovaci
	Detaliu din Expoziţia etnografică permanentă Identitate, alteritate, diversitate: Slovaci
	Funebral Locul de provenienţă: Békéscsaba. Descriere: Carte cuprinzând cântece funerare evanghelice, în slovacă, tipărită în 1909. Dimensiuni: L: 15 cm l: 10 cm
	Portretul lui Harruckern János György, repopulatorul judeţului Békés
	Tranoscius "Locul de provenienţă: Békéscsaba. Descriere: Carte de cântece religioase evanghelice, în cehă, legată în copertă cu închizătoare, pe copertă: ""1901. Kaczko András"", tipărită cu litere gotice. Dimensiuni: L: 20 cm l: 12 cm V: 7 cm "
	Tranoscius "Locul de provenienţă: Békéscsaba. Descriere: Carte de cântece religioase evenghelice, apărută în 1886, legată în copertă cu aplicaţii din aramă pe care e inscripţia ""1891"". Dimensiuni: L: 21 cm l: 13 cm V: 4,5 cm"
	Tranoscius "Locul de provenienţă: Békéscsaba. Descriere: Carte de cântece evanghelice cu litere gotice apărută în 1900, pe coperta de aramă este punctată inscripţia: ""Fabian Pall 1910"". Dimensiuni: L: 23,5 cm l: 15,5 cm V: 4 cm"
	Tranoscius "Locul de provenienţă: Békéscsaba. Descriere: Carte de cântece evanghelice în limba cehă, legată în copertă cu aplicaţii de aramă, pe care se vede inscripţia ornamentată, în relief: ""1895"". Dimensiuni: L: 19 cm l: 12 cm V: 8,5 cm"
	Tranoscius Locul de provenienţă: Békéscsaba. Descriere: Carte de cântece religioase evanghelice, în cehă, legată în copertă cu aplicaţii şi închizătoare de aramă, tipărită cu litere gotice. Dimensiuni: L: 19,5 cm l: 12 cm V: 9 cm
	Tranoscius Locul de provenienţă: Békéscsaba. Descriere: Carte de cântece religioase evanghelice, în cehă, legată în copertă cu închizătoare de aramă, tipărită cu litere gotice. Dimensiuni: L: 19 cm l: 12,5 cm V: 7 cm