Sârbii Comunitatea sârbă de religie ortodoxă din Bătania, la cumpăna secolelor XIX-XX a constituit o pătură socială cu forţă economică puternică şi cu instituţii culturale independente ale aşezământului. Bunăstarea membrilor ei, printre altele, se relevă şi prin căminele lor burghezo-ţărăneşti care au înlocuit tipul de case ţărăneşti din Câmpia Maghiară. În acest timp interiorul locuinţelor sărbeşti reflectă un gust burghezesc, dominând mobila şi uneltele confecţionate de meşteşugari talentaţi. Trăsăturile etnice ale culturii domiciliare se afirmă în amenajarea camerei curate. Aici au primit un loc şi rol distins obiectele populare de cult şi pietate, sfinţii pravoslavi, – printre care icoane cu Sfîntul Nicolae, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ţiriek, Sfântul Dumitru, – precum şi minunatele ţesături din lână şi bumbac, demonstrând gustul, sârguinţa şi priceperea fetelor şi femeilor. În privinţa aceasta căminele bătănienilor arată înrudiri cu cele ale sârbilor de pe malurile mureşene. Icoana (ikona) e cea mai importantă piesă a cultului de patronare a familiei. Sârbii nu sărbătoresc onomasticile membrilor familiei, ci acordă un rol însemnat sărbătoririi zilei sfinţilor protejatori (svečar). Cu acest prilej, în zilele ţinute şi azi în evidenţă, familiile înrudite sărbătoresc cu muzică şi cântece, dar sînt văzuţi şi ospătaţi cu plăcere şi vecinii, precum şi oaspeţii neaşteptaţi. Icoana e aşezată într-un loc de respect, deasupra paturilor rânduite paralel. Punctul culminant al sărbătorii îl constituie sfinţirea icoanei care îl înfăţişază pe sfântul patron al familiei. Portretul inevitabil de important adesea era pictat de un specialist, dar cei mai puţin înstăriţi se mulţumeau cu copii multiplicate în ulei cumpărate la diferite târguri. Până pe la jumătatea secolului al XX-lea în căminele sârbilor bătănieni se găsea întreg arsenalul de prelucrare a inului şi a cânepii, precum şi unelte necesare acestora. De un nivel artistic excepţional era aşa-numitul rost (sadi bez), textilă ţesută din fire cumpărate la prăvălii. Din această stofă, – tradiţional de culoare albă, – şi-au confecţionat sârbii bătănieni o mulţime de piese de port popular, precum şi numeroase textile de casă. Piesele populare cusute de croitorese din ţesături de casă subţire şi fine, printre care şi cămăşile bărbăteşti şi mânecile acestora (muške i ženske košulje), adesea erau decorate la piept cu broderie deasă (vez), pe care – după piesele păstrate de prin primele decenii ale secolului trecut, – femeile specialiste au aplicat fire din aur sau argint, în alte cazuri numai din mătăsuri albe. Tot dânsele au cusut şi au ornamentat şi piesele colorate de port femeiesc, ca de exemplu ceapsa confecţionată din catifea de culoare albastră sau purpurie, brodată cu fire de aur sau argint (kapa). Din când în când şi pe cepsele din stofă de fabrică (svilena marama) s-au aplicat broderii. Funcţia decoratică a textilelor de interior poate fi urmărită de pe la începutul evului mediu. Mobilierului de culoare brun-închisă a proprietarilor sârbi i s-au alăturat textile de casă: cearceafuri (čaršav) şi feţe de masă (firanga), ştergare (peškir). Aceste piese le-a înfrumuseţat viaţa de toate zilele, concomitent au ridicat şi gradul de pompă al sărbătorilor lor. Chiar şi în zilele noastre se menţine obiceiul ca, la onomastica patronului bisericii şi cu alte ocazii festive, preotul, iar la cununii „deţinătorii de funcţii”, cumătrul (kum), respectiv naşul (stari svat) să fie cinstit cu val de sadă albă. Sârbii sîrguincioşi chiar şi în zilele noastre pun pe caii de la trăsurile festive ştergare decorate (peškir na konje), şi cu asta subliniind importanţa evenimentului. Camerele curate ale bogătaşilor sârbi au fost împodobite cu covoare dîn lână (ćilim), confecţionate de meşteri bănăţeni cu tehnica kelim, pe care, încă şi la începutul secolului trecut, le-au folosit şi ca acoperitoare ale paturilor frumos decorate. Amintirea frumoaselor textile populare este păstrată actualmente numai pe la câteva familii prin unele obiecte moştenite de la înaintaşi, însă acestea sânt preţuite peste măsură.
	Detaliu din Expoziţia etnografică permanentă Identitate, alteritate, diversitate: Sârbi