Portul popular



Zsilinszky Mihály, în lucrarea sa din anul 1872 descrie amănunţit portul popular din Szarvas: „Bărbaţii au purtat la brâu şerpar din piele şi cămaşă scurtă, mânecile căreia erau suflecate. Acoperământul capului consta dintr-o pălărie de proporţii, lângă a cărei gardina îngustă aşezau pipa. Partea de vârf a pălăriei uneori era tăiată în jur, aşa cum e obiceiul la coaja de pepene, apoi o lăsau în jos spre spate. De sărbători nu purtau haină confecţionată din păr sau din postav, ci au luat în spate blană de miel frumos lucrată, picioarele căreia le legau şi aşea mergeau la biserică. Şubă sau ţundră numai iarna se purta. Cu timpul înălţimea pălăriei s-a redus treptat, ajungând să devină o pălărie normală maghiară. Şi în locul şerparului numai o curea se sucea la brâu.”

Elementele principale ale portului femeiesc de pe la începutul secolului al XIX-lea: ie, poale, fuste, bluze, şorţuri, precum şi cojocel. Cojocelul a rămas la modă, ca piese de îmbrăcăminte zilnice şi de sărbători, până pe la începutul secolului al XX-lea în toate localităţile populate şi de slovaci din sud-estul ţării, însă fiecare oraş agrar şi-a realizat un tip de cojoace specifice locului.

Iele cusute din pînză albă şi fină au fost încreţite cu panglici colorate. La Bichişciaba şi Totkomlos femeile au îmbrăcat fuste încreţite, cusute din doi laţi. Fetele îşi pieptănau părul într-o singură pleată decorată cu panglici lungi, iar nevestele îşi puneau părul în coc cu ac din corn, iar mai tîrziu din aramă, decorat cu motive gravate. Ca un însemn al apartenenţei etnice au purtat ceapsă specială decorată cu mărgele şi paiete, pînă la începutul secolului al XX-lea.

Pe întreg cuprinsul Câmpiei Ungare, cojocelele tradiţionale cel mai îndelungat timp au fost purtate de fetele şi femeile din judeţul Bichiş. Blănarii din Tótkomlós şi din Berény chiar şi prin anii 1930 au confecţionat piese de toată frumuseţea.

Dintre acestea merită să fie amintit cojocul din Tótkomlós brodat cu fire de mătase pe toată suprafaţa piesei. Pe spatele cojoacelor din Bichişciaba şi Mezőberény găsim aplicaţii în formă de inimă în culorile roşu şi verde. Pe cojoace foarte des apare reprezentarea cocoşului. Spatele cojocelelor din Mezőberény sînt decorate cu stele cu 12 braţe, formate din broderii în culori, paiete şi mărgele. Cojocelul din Szarvas are broderie în culori mai închise şi motive florale speciale.